Bucuresti, autobuz 133, om al strazii, ton plangacios, de rupt sufletu` mimozelor.
- Tanti, da` si mie-un leu, tanti, da` si mie-un leu. Nimeeeeni nu m-ajuta, nimeeeeni nu ma vrea.
Intr-un final face-un pas sa coboare, dar se razgandeste si se urca-napoi. Si, pe-un ton normal, arunca, asa din coltu` gurii:
- Ia sa-i mai disper io p-astia inc-o statie.