"Te scăpăm de ploi si ceață, prieteni suntem, de-o viață", imi ziseră-nselator, pe un ton-mbietor.
Dar, stupoare si rumoare. Intr-o mare de splendoare, crizanteme si grandoare,
Plină de infumurare, toamna gri la pas veni. Ei ? Plecară 'ncetu'-ncetu`. Mai ceva ca Bolt, atletu'.
Mai insist. Asta-i prea elaborat. M-am crezut madam Eminescu. Sa nu "va" radeti de mine. : )))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu