Ficțiuni Reale

53. 500 de caractere și-o poveste. Azi, ”Meid in China”

M-am hotărât să mă fac mioapă nematerialistă pe la paișpe ani. Nu prea știam eu cum stă treaba cu chintesența și sinergia. Când am aflat, eram deja cu migrena pe deget, șefă la sarmale și găuri în șosete, aveam cinci copii, un ficus și doi grădinari. În bezna tocănițelor și negura gogonelelor, m-am trezit chioară, cu un ochi la slănină și cu altul la făină. Primul rendez-vous la cabinet a fost ok: un bombon, o biscuite, un etui Jimmy Choo cadou. Al doilea însă, antologic. Tot un Choo mi-au dat, CiuCiu. (508)

52. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Meid in China”

La mare, la soare, fetițele sunt goale. Nu e cazul meu. Eu votez cu cheesecake-ul. E ziua mea. Un LMA anemic și-atât. Nu-i stă-n fire. Io-l iubesc, dar iubirea asta trece și pe la bijutier. Ce mă fac? Să bea Zeus al meu ambrozie cu vreo platunată și pe mine să mă fi trecut la apa de la robinet? Să-i zboare oare cocorii în vreo gară pentru trei? Intru vali vijelie-n camera de hotel. Pe pernă - bilete la Katie Melua. Zumzăim amândoi: There are 9 million bicycles in Beijing. Aii, să ascund repejor păpușoiul voodoo. (514)

51. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „E un miracol”

Nu știu de ce m-au ales tocmai pe mine. Nu tu interviu, nu tu costum și alte chestii corporatriste. Ochii trebuie să-i fi convins. Ochii mei ca cafeaua și buzele ca carameaua. N-am portofoliu de gigolou și-s trupeș ca grisina. Pe coastele mele-ncingi hore staccato, am urechi clăpăuge, clefăi când înghit, iar codul Hammurabi al bunelor maniere mi-e complet străin. Mironosiț, alifonfit și fonfăit, sunt băiat bun până mă calcă cineva pe coadă. Vedeți dvs., fiecare câine are măcelăria lui. A mea e pe strada 34. (513)

50. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Am să mă-ntorc bărbat”

Ce-i mă cu arcele astea de triumf deasupra ochilor, te sponsorizează Nike? Te-ai epilat popou de bebeluș, ești Zeiss manichiurat, ai glezne de Plisețkaia-n Lacul lebedelor, iar nădragii ți-s mai mulați ca spandexul maică-tii. Oi fi tu suav ca o garofiță, da` mă faci de dilaile și mă șoșonește lumea pe la colțuri. Ia de-aici un ban grămadă și du-te în centru, la Avesalon, croitoru`, să te facă ăla Cary Grant. În flinticul ăsta franjurat de căței piperniciți nu te poți însura. Nici măcar cu John. (500)

49. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Am să mă-ntorc bărbat”

Nea Vasile. Cândva, doar Vasile. Stătea pe băncuța de sub ulm și se spovedea dulăilor aciuați în ogradă. Le vorbea de una, de alta, cuvinte-nnodate fără noimă, smulse din tolba amintirilor. Îl trimisese tătâne-su-n cătănie, să nu rămână flăcău puf de păpădie încurcat în catrințele mumă-sii. Un vițel plocon și l-ar fi putut scăpa, dar nu. Îl voia chiparos. Nu i-a fost însă dat. Într-o martie, pământul se răsculă, iar grinda haină nu-l feri. Soldatul deveni iar copilul care descânta lăcrămioare și dănțuia cu coconei. (520)

Anca Guica

Frumos, tare frumos...

1

• Like
•  · 
  Share
•  · 1 w

48. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „La Căminul Cultural”

Și nașii ăștia, ce penibili. Veniseră cu Lalique-uri și cloisonné-uri, iar ea voia bilete la One Direction. Făcuse 16 ani. O copilă teribilistă care se credea femeie. Fără concert la orizont, o șterse la bunici. Domol, vara se pierdu-n toamnă; era iar timpul daliilor. Venise solo, dar pleca acasă-n duet: ea și fătul ce-l purta-n pântec. Cine s-o creadă că M îi mânjise samavolnic fecioria-n curtea căminului cultural, după ce toată vacanța îi răstignise simțurile-n văzul satului cu goliciunea ei de madonă-Emmanuelle? (520)

Hai că ultima frază e demnă de Balzac!!! Am început-o ieri și-am terminat-o azi. 😅

La căminul cultural

Și nașii ăștia, ce penibili. Îi aduseseră Lalique-uri și cloisonné-uri, iar ea voia bilete la One Direction. Făcuse 16 ani. O copilă teribilistă care se credea femeie. Fără concert la orizont, o șterse la bunici. Domol, vara se pierdu-n toamnă, și era iar timpul daliilor. Venise solo, dar plecau acasă doi: ea și copilul pe care-l purta-n pântec. Cine s-o creadă că M îi mânjise samavolnic fecioria în spatele căminului cultural, după ce toată vacanța îi răstignise simțurile-n văzul tuturor cu goliciunea ei de madonă-Emmanuelle? (531)

Trebuie să scot unșpce caractere. Când mă trezesc. 

47. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „La Căminul Cultural”

Puștoaico, tu ai sânge de viperă și trup sculptat. Asta eram eu pe vremea când se inventa Stonehenge-ul, și așa-mi cânta la a lui chitară. Ne toropea vara. Ziua la scaldă, seara la Bamboo-ul din sat. O gordună, o ceteră și noi. Sub ntzntz-ul scrutător al basmalelor generalisime ropoteam de mama focului învârtita și de-a lungul. Când se insinua și taragotul știam: urma damen tango. Pluteam înlănțuiți și dezlănțuiți. Never gonna give you up, zumzăia el, duios. Killing me softly, scâncea degetul meu mic de la stângul. (520)

46. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Pod”

Înainte să vin, am numărat boabele de orez pentru pilaf, am împerecheat șosetele după scame, am aranjat brânza-n frigider după găuri și morcovii după striații și am împrăștiat ceața pe bulevard, să văd pe unde conduc. Am împărțit bulele de apă egal, să-mi ajungă toată săptămâna, și am împăturit pungile de gunoi după metoda Degeabescu. Am pus pasca-n rostopască și praful pe mobilă, am degerat ceapa, am sfredelit privirile și am cântărit timpul. Ce spuneți, doamna doctor? Pentru mansarde a doua ușă pe stânga? (520)

45. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Pod”

Și cică-i nasol să fii șoarece. Am înălțat un imperiu în jurul cozii mele îmbârligăcioase și am în vistierie pepite și kohinoare cu toptanul. Mic fiind, sigur am botezat scăldătoarea. Am pornit dintr-un pod confort trei cu baie pe hol și azi tronez ca un pașă. Dintr-un pârlit hulit și ostracizat de-un motan, șef pe măturoi, am ajuns ditamai belferul cu conturi off-shore. Chițăi la telefon cu președinți și pufăi havane cu capete-ncoronate. Imaginea mea vinde, sunt un zeu. Doar am aceleași inițiale ca Marilyn. (516)

44. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Roșu”

Morcoveața mea are unghiile date cu carmin. Vrea la Petra, la nabateeni, și la Moulin Rouge, s-asculte cancanul lui Offenbach. Vrea-n vilegiatură la mare, la Aqaba. Și-n Africa, să vadă cardinalii. Pe Marte nu pot s-o duc, stau la stat. Îi place lubenița. Și siropul de rubarbă. Ascultă Sus în deal e o casă și se-mbujorează feciorelnic. Îi repugnă racii, dar moare după icrele de Manciuria. La ea-n dulap e mereu cod de vijelie. Și dac-o-ntrebi care-i culoarea ei preferată, îți aruncă, botoxat: albastru. De Viagra. (520)

43. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Roșu”

Nu am astâmpăr și număr Stelele fără nume. Aș suna-o pe Adela, partenera mea în Arta conversației, să depănăm Amintiri din copilărie din Dumbrava minunată. Eram amândouă Cireșari La Medeleni, Orașul cu Salcâmi, iar Elevul Dima dintr-a șaptea ne trimitea Invitații la vals. Aș ieși la un film cu Ion, dar el e un Crai de Curtea-Veche, înamorat de Ciuleandra. Nu vreau să o pun de-o Răscoală și să mă aleg cu o Năpastă. Rujul meu roșu stendhalian se va mulțumi cu Locul unde nu s-a întâmplat nimic. (500)

42. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Mor în fiecare an, la aceeași oră”

Ești darnic și pui fără zăgaz bucurii felurite-n ghetuțe. Din suflet, pentru suflete. Și nu te las să-l schilodești pe-al meu, chiar dacă mi-ai luat-o pe mama. Lacrimile iau forma surâsului ei neasemuit. Al bunătății și înțelepciunii ei. Te iert și nu mă mai răfuiesc cu tine. Umple-ți desagile cu dragoste și alint și adu-l mereu cu tine pe fratele Crăciun. E ora tempestei. Pe-aeroportul pestriț al vieții, în brațele mele deznădăjduite și neputincioase, pleacă Mariana. Altundeva în lume, sosește Marian. (510)

41. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Mor în fiecare an, la aceeași oră”

Mi se zbate un ochi cu-ndârjire. E ziua aia fatidică-n care în tihna amurgului îmi mărturisește molcom în budoarul burghez de bloc comunist că a plătit sejurul. Mor. Mă ia cu vertij. Nu, nu e de la tortul ăla din care-am gustat pe săturate. Fustele mă vituperează, rochiile mă repudiază. Așa-i mereu. Cântărică, ți-arăt eu ție. Te pui cu mine? Te pui cu fabrici și uzine. KE TOnt. Mâine plecăm, dar azi îl calc în picioare. Mda, jult carton. Și-anul ăsta vom fi tot 3 într-o barcă: soțu', eu și crucișătorul Potemkin. (517)

Nu-l public. Toată lumea a perceput tema ca fiind una religioasă. Eu n-am văzut-o așa.

Later edit. L-am publicat.

40. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Mincinosul mincinoșilor”

Azi n-a avut cine să mi-o pună. Atât a auzit. Și s-a pogorât apocalipsa. Cocoșul Munchausen cu două clase mai mult decât tramvaiul împrăștie-n stânga și-n dreapta vorbe de ocară: că-s desfrânată, că-s deșănțată, o jezebelă la vânătoare de sugar daddies. Și uite-așa mi se duce buhul. Paria departamentului, ce urgiseală. Colegii mă ocolesc ca pe-o ciumată, m-arată cu degetul și-și dau coate când trec pe lângă ei. Familiștii, vezi Doamne. Ei, care se-mpuiază-ntre ei ca iepurii, pe unde-apucă. Eu ziceam de brățară. (520)

39. Mincinosul mincinoșilor (2)

Nu-i năzuros, e gășcar tipu'. Îl chem, vine. Nu mă lasă, câine rebegit în frig. Mă plimbă și uneori împărțim șunca dintr-un sandvici și-un Toffifee. Mi-e fidel și-i sunt fidea. Dar are o meteahnă: zice 5 minute și vine-n 55. Trage de timp mai ceva ca un țânc de chewing gum. Nu-i port ranchiună și-l înțeleg. Are și el chakrele lui, depinde și el de alții, nimic nou sub soare. La urma urmei, cine-i perfect? E el, Ioan Fofor - 144-ul care mă duce zilnic la muncă. Tovarășul meu întru intemperii și sforăieli celebre. (519)

38. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Mincinosul mincinoșilor”

Am biletul în față: Ai stârnit pasiuni de nestăvilit în mine. Sunt în agonie. Cuprins de-un dor mistuitor, gândurile-mi zboară necontenit la tine și ființa-mi tresare năvalnic când cineva-ți pomenește pofticios numele. Tânjesc după parfumul de vanilie pe care-l împrăștii când zăbovești maiestuoasă într-o încăpere. Ești cireșica mea confiată întru nemurire. Abia aștept să-ți savurez dulceața diseară, la Capșa. Susurel, de ce ești bosumflici? L-am citit, mișelule. Rucola mea, e Oda Amandinei. Pentru Ficțiuni. (515)

37. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Am copilărit în epoca de piatră”

Moșule? Da, mlădița mea. Făcut-ai expozeul ăla despre Labele Poc și producțiile la hectar? Că eu gătat-am eseul despre VCR-uri și vocea Irinei Margareta Nistor. Lasă muzica house. Bea-ți Matcha, pune discul ăla al lui Valențiu cu Amintește-ți mereu și bagă cornu'-n pernă, că mâine avem Open Day. Vine primarul cu delegația aia de americani să vadă mamuții: Moskviciul din poiată, televizorul Grigorescu din odaie și Majakul din dormitor. Bine măcar c-am scăpat de carpeta aia cu Răpirea din Serai. (503)

36. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Am copilărit în epoca de piatră”

Mannix, Kojak, Columbo - ăvengerșii din vremea mea. N-aveau puteri paranormale și mantii dubioase. Doar o secretară, Peggy, o acadea, și un trenci ponosit. Scumpi la vedere, ni se arătau doar o dată pe săptămână. Îi așteptam ca pe sfintele moaște. Când roata nu se inventase încă, la cinema era o adevărată Bobâlna la un de Funes, iar la un Richard, un adevărat 1907. Și când l-au poc-poc pe JR, toată glia a luat-o razna. Imemorial. Amfetanaftalină-n cea mai pură stare. Pentru nări nostalgice. Gangsta's paradise. (518)

35. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Pantofi roșii”

Orice Guță cu dare de mână are Exterior. Accesorizat cocalarește cu mașini fățoase și carduri Platinum. Azi, cei cu Interior sunt pe cale de dispariție, aidoma cailor lui Przewalski sau fluturilor Monarh. Exteriorul ți-l fotoșopezi, Interiorul vine din tine. Nu-l iei cu-mprumut. Azi însă, puțini sunt cei ce-l aleg. Vor toți o ciozvârtă de Exterior și și-ar vinde sufletul să fie-n linia-ntâi, pe baricadele vulgarității. Atât. M-a părăsit Madame LaMuse. S-a săturat de-ncălțări cârmâz incomode. Vrea converși. (514)

34. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Pantofi roșii”

Suntem colegi. El, posac ochi-în-telefon, nu pare a mă vedea. Perfidă Borgia, încerc să-l ademenesc. 'geaba, mon cher. Și într-o zi, nitam-nisam, niște unicorni zglobii pe un post-it mă cer-n oraș. Scot ghipura de la naftalină și pirpiriii purpurii, ăia 35. Ambalajul ăsta roș-alb e infailibil. Jungla africană ți-o domolește. Iau taxiul. Nu vreau să ajung la-ntâlnire ca hârtia creponată îmbâcsită. Cobor, exuberantă ca o magnolie-n aprilie, și-l văd. Are la gât un fular roș-albastru. E stelist. (500)

33. 500 de caractere și-o poveste. Azi, ”Hipnoză”

Și stana o-mblânzești mai ușor. Deunăzi am fost lupul de pe Wall Street, prădător corporatist avid de câștig și trai-îmbelșugat. Învârteam banii cu mouse-ul și voiam a te-ademeni cu iahturi și vile pe coaste ceruliene. Apoi, Jean Valjean al îndrăgostiților, vinovat c-o singură vină, m-am întemnițat în lumea ta. Dar tu, tot de piatră. Iar, când să mă fac Houdini, mi s-a terminat stocul de mreje și mi-ai venit de hac c-un pendul: nu reușesc deloc să-mi aduc aminte ce-am făcut azi-noapte. (494)

32. 500 de caractere și-o poveste. ”Am făcut ceva ilegal”

Clemență, dom' judecător. Recunosc tot. Am executat ordine. Am închis lumina, am bătut fasolea și-am tăiat maioneza. Am spart nunți, am furat starturi, am omorât timpul și foamea. Am săpat groapa altora, i-am călcat în picioare, i-am dus de nas și le-am luat maul. Am lichidat conturi, am împușcat oferte, am zdrobit concurențe și-am bătut adversari. Am secerat virgule, am gâtuit emoții și-am înnebunit salcâmi. Într-un final, m-am cherchelit și-am închis cercul. Bătut-am șaua să priceapă iapa? (500)

31. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Sunt colecționar” (2)

Discoteci, vinoteci, pinacoteci. Cu toții strângem câte ceva, fie pentru sine, fie pentru alții. Eu adun acronime, obicei absolut futil. Poate, dar sună intelectual și răpune turturelele. Primul a fost un formular reggae, UB40. Mult vin roșu și pingele rupte. Au urmat FFN, formația fără nume, și BZN. O bandă, tot fără nume. Perioada ABBA a fost și ea hot. Apoi, NSYNC și TLC. Cu AC/DC n-am prea cochetat. Prea curentați pentru mine. Lumea zice că-s într-o dungă. Nu neg, dar vreau să știu: orizontală sau verticală? (520)

UB40 - Unemployment Benefit Form; AC/DC - alternating current/direct current

30. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Sunt colecționar”

Uite-i pe-ăștia ecru cu vârf ascuțit și toc sofisticat. O demență. Și pe ăștia, kitten heels cu giuvaiericale. Îți mai amintești? Cu ăștia, operă de artă neoclasică pentru glezne de naiadă, l-am dat gata pe șeicul ăla, pe Coasta de Azur. Iar ăștia, vișină putredă, mi-au pus verigheta pe deget și castelul de pe Valea Loarei în buletin. 13548 de perechi în total. Cu așa o colecție, cred c-o roade pizma pe Imelda Marcos, prima doamnă. Și erau toți ai mei, între două coperți de rai. Răsfoiam în vis cataloagele Neckerman.

29. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Prima zi în rai/iad”

Și voi săriți ca un resort când organul de resort (din casă) își pune-n mișcare toate resorturile și vă spune autoritar și fără drept de apel că anul ăsta ea vrea musai să meargă la resort? Alergi disperat pe la toate agențiile sperând într-o minune, deși știi că sorți de izbândă n-ai, fiindcă ești pârlit cu BRD-n regulă. Te-ntorci acasă, îți faci unșpe cruci și-ți pregătești fizicul să doarmă pe balcon. Urmează ultima noapte de rai, prima noapte de iad. Ea a vrut pe Coastă, dar tu n-ai avut bani decât de Măluț. (518)

28 .500 de caractere și-o poveste. Azi, „O mărturisire neașteptată” (3)

Nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Uneori e aglomerație, cozile se văd de pe Lună, ca Marele Zid. Alteori sunt mici, cât flacăra la aragaz pe vremea realesului în congrese. Clienți feluriți. Unii, gogoși înfuriate, alții, pâinea lui Dumnezeu. În ziua aia eram de serviciu la raionul de lenjerie intimă pentru bărbați. O văd cum dă târcoale gondolelor. Întruchiparea curcii-n lemne. E ziua lu’ frati-miu, îmi zice cotrobăind în geantă. Ce mărime crezi că poartă la chiloți? Și scoate o fotografie a lui, head only.

27. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „O mărturisire neașteptată”

Mai e o lună până la Paște. Griji, oare ce să le iau cadou? N-ai voie s-o dai în bară ca data trecută. M-am luptat ca Ecaterina Teodoroiu cu vântul și cu ploaia și am picioarele ca niște pepeni, dar a meritat alergătura: încă un rând de jucării își așteaptă copiii. Le expediezi. Fericire mare, extaz chiar, pupături virtuale. Sună telefonul. Nașa, știi cutia aia roșie de tablă cu fursecuri desenate pe ea pe care mi-ai trimis-o? E plină ochi cu facturi de-ale tale. Sar ca arsă. Unde-o fi cutia cu anticoncepționale? (518)

26. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „O mărturisire neașteptată”

Petrecerea e-n toi. Glamour, Gershwin, măști, caviar și alte orgii, cozi de rândunică, voaluri și voalete. Străbate încăperea cu privirea și ochii li se-ntâlnesc. Știe pe loc c-a lui e nemărginirea. Cu umerii-i dezgoliți îl întărâtă toată noaptea. Dansează frenetic, biată inimă fremătândă, bieți genunchi neputincioși. Spre dimineață, tangou apaș. Gânduri năprasnice c-ar putea s-o piardă îl doboară și-o cere de nevastă. Unduindu-se lasciv, ea-i murmură: Nimeni nu-i perfect. Morala? Așa-i în viață, some like it hot. (519)

25. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „listă de cumpărături”

El, un tip michteau. Muc și sfârc. Grizona(n)t, atletic, școlit magna cum laude la Sorbona. Mă scoate la teatru, la Antigona. Apoi la Athenee Palace. Conversație, Luvru, statuile lui Rodin, pictura renascentistă. Comandă icre negre și Dom Perignon. Tu cu ce te ocupi? mă-ntreabă după ce mă KO-tează cu firma lui prosperă cu mii de angajați. Fac tranzacții în industria textilă, declam, poker faced. Cum să-i spun eu, biet greier de baladă, că fac liste cu produse de la Zara, le comand și-apoi le trimit retur? (511)

500 de caractere și-o poveste. Azi, „Listă de cumpărături”

24. Mi-am cumpărat pantofi, n-am fustă. Mi-am cumpărat fustă, n-am cămașă. Mi-am cumpărat cămașă, n-am sacou. Mi-am cumpărat sacou, n-am geantă. Mi-am cumpărat geantă, pantofii nu se potrivesc. Nici cureaua. Și puloverul ăsta roz ce frumix e, îl ador. Și e la reduceri. Mai am șapte? Hai, lasă-mă, că ești verde. Rochia asta mă face grasă? E, n-ai bani. Nu băga placa. Poartă-te, mă, frumos, că te zmeiesc. Suntem la Harrods, nu la tac-tu pe tarla. Auzi, știi ceva, hai la parter să iau și niște praz. Carne de mici or avea? (519)

23. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „matrimoniale.ro”

Știu secretul îmbălsămării lui Lenin și ce se pune-n clafoutis. Știu cine se mută-n blocnotesuri, să țes frumos și cine-a pus cârciuma-n drum. Știu ce lumânări mai face Gwyneth Paltrow, cine-a descoperit pasta de dinți neagră pentru albit dinți galbeni, ce caută pinu`-n suspin, de ce e mulțimea vidă, cum se-mprăștie eficient ceața pe Luton și de ce are ceasu` cuc. Știu câte boabe de orez se pun în sarmale, cât o să coste cireșele vara asta și unde e Elodia. Sună-mă, sunt fierbinte. Tocmai m-am dat cu Bengay. (513)

22. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „matrimoniale.ro”

Când s-or împărțit alea-alea, or luat divele tot. Iar pe mine, domnul ăla jovial de la etajele superioare m-o lăsat la urmă, și-o zis: pe tine te tunăm c-un zbenghi în frunte și degete de la picioare SLK, ornate cu metatarsuri beton. Că ți-i bugăt. Și ca bonus, pe la 14 ani te lăsăm să te-mpiedici de picioarele mămică-tii, să cazi cu gura de-un canal și să-ți fracturezi un dinte. Ăl din față, ăl mai vizibil. Iar când o fi să-mbătrânesc, mi-a promis imperturbabil că-i lasă pe copii să-mi spună tanti. Na belea, sună.

21. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Ostatic”

Autobuz 133, om al străzii, ton plângăcios, de prizonier în celula 7. Tanti, dă și mie-un leu, trăi-ți-ar familia, nenea, trăi-ți-ar franțuzoaica, dă și mie-un franc și-o țigară. Nimeeeni nu m-ajută, nimeeeni nu mă vrea. Jelanie mare, de rupt sufletu` mimozelor și-mbârligat chivuțele. Într-un final face-un pas să coboare, dar se răzgândește brusc și se urcă-napoi. Și, pe-un ton cât se poate de normal, aruncă așa din colțu` gurii: Ia să-i mai disper io p-ăștia înc-o stație, că-s plin de lovele, ca broasca de păr. (517)

20. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Ostatic”

Ea, cât pe ce să dea colțu`, dar o salvează el. Asta, după un twist și un shake nealcoolic. El, boxer, e mituit să piardă un meci. Nu-l pierde și vrea banii câștigați din pariuri. Trebuie să fugă, dar ea a uitat ceasul primit de el de la tatăl lui. El îl recuperează, dar e prins de mituitorul cu plasture pe ceafă. Pac-pac, amândoi sunt răniți. Se răfuiesc într-o casă de amanet. Proprietarul îl ia ostatic. Apare boxerul c-o sabie ninja și-l salvează. Nu neapărat în ordinea asta. Ei, dragă, nu e niciun Pulp Fiction. (519)

19. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Primul meu job a fost într-un sex shop”

Încă mă bântuie locul ăla, m-a lăsat cu tot felul de fantezii. Și-acum rememorez scena când toată după-amiaza m-ai urmărit prin casă ca un apucat. Alergam ca doi zănatici. Pe balcon, prin bucătărie, în dormitor. M-ai înnebunit, m-ai subjugat. M-ai vrut cu orice preț și ți-ai luat nesătul porția de mine. Ți-am fost prânz și cină. M-ai privit cu jind și mi-ai îngenuncheat simțurile. M-ai cotropit și m-ai lăsat lac de sudoare în așternuturi incandescente. Trupul meu e martor. N-o să te uit curând, țânțar ticălos. (516)

(Ideea nu e originală, îi aparține lui Eugen Lovinescu. Eu doar am schimbat vorbele.) 

18. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Primul meu job a fost într-un sex shop”

Multe mai vede omul la știri. Cică un tip prin Rusia s-a căsătorit c-o gară. Altul, prin Leeds, s-a luat cu un vapor. Altul și-a unit destinul c-o spălătorie auto, iar altul cu el însuși, să-și fie sprijin și la bine și la rău, cum zice dom’ părinte. Mișulică, pui de dac, a ales să-i fie soție cu acte-n regulă o gonflabilă. O cosânzeană nimfomană. Eu le-am făcut cunoștință, mânca-m-ar mama de expertă cu stat de plată. Aoleu, stai așa că nu-i așa. Ce mă fac dac-o înșală și face asta pe Lorena Bobbitt de România? (517)

17. 500 de caractere și-o poveste. Azi, ”Ce văd prin telescop în blocul de vizavi” (2)

Pe ea. Cum îl așteaptă, sfioasă Ciuleandră. Cum se fâstâcește la prima atingere-ndrăzneață. O văd cu părul fistichiu, rujul fantaisie și rochia-nvolburare de volane. Cu obrajii-văpaie când descoperă două întrezăriri minione sub mătasea bluzei, cum se dezlănțuie grațioasă la brațul Kashtan-ului și-și dăruiește gândurile oracolului cu coperți argintii. O văd cum iese din carapacea-i de bagá și-nflorește lângă el, superbă magnolie, neatinsă de povara anotimpurilor. O văd cum se dă cu parfum de femeie. E tinerețea mea. (520)

16. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Ce văd prin telescop în blocul de vizavi”

O lume nebună, nebună, nebună, cu suspecții de serviciu: o cântăreață cheală, un dictator și-un cavaler al întunericului. 12 bărbați furioși. Un șofer de taxi jucând ruleta rusească și-un vânător de cerbi zburând deasupra unui cuib de cuci. Toți, ticăloși fără glorie. Un împărat al muștelor, un soldat universal, un avocat al diavolului și-un psihopat american. Un pianist, o doamnă și un vagabond, 101 dalmațieni și niște pisici aristocrate. Luminile orașului se sting. De când faci asta? De 9 săptămâni și jumătate. (518)

15. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Povești de trezit copiii” (2)

Sunt răcită cobză. De ce nu-s răcită chitară sau fluier nu știu, dar știu că mi se termină provizia de nas-ștergău de hârtie și-i bai. Sunt ca Vuving cel mic, mi-e foame și mi-e frig. Iau o ceapă și-o miros. Are cel mai dumnezeiesc iz, e Lancome-ul miresmelor. Dar n-am timp de titireală și nu-mi permit luxul de a lâncezi. Mă dreg cu vin de ceai și friptură de paracetamol. Îi trezesc, începe școala, iar omului îi fac ciorbă și, musai, felul doi. Șuieră oalele pe foc. Uite, mami, Gâtuleț fericit, să te faci bine. (518)

14. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Povești de trezit copiii”

Bro, azi ne scot babacii-n lume la mall, să-și ia mami hăinuțe pentru când ne-om face mari în burtica ei. Poate ne duce tati și la McDonald's. Și la Zoomserie, la un tiramisu, că-i mișto. Și-n Fabrică, la Guy J. Da' oare ăștia știu că n-avem voie alcool? Mami a zis că-l premiază diseară pe tati cum a văzut ea la teveu că făcea una c-o pălărie pe cap. PS4 când ne-or lua? Că de muțunei de pluș mi s-a cam luat. Auzi, frac-miu, ce măcăne, mă, tanti asta? A-ntrebat-o cumva pe mami dacă vrea haine de gravidă pentru bărbați sau femei?

13. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Câinele meu a început să vorbească”

Pedigrí: Gatsby, venit pe lume-n 1984, la Baskerville; maestru-n arta conversației. Nu-i o noutate. Nici o ciudățenie a minții mele. Unora le place jazzul. Lui, Brahms. Stă cu orele de veghe-n lanul de secară, așteptând-o pe Lolita. La răscruce de vânturi, verifică efectul razelor gamma asupra anemonelor, învață limba engleză fără profesor și se pregătește de ocolul Pământului în 80 de zile. Va fi o lungă vară fierbinte, mi-a zis deunăzi. Un preambul pentru legendele toamnei. Altfel, pe frontul de vest nimic nou. (519)

12. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Câinele meu a început să vorbească” (2)

Blondă am fost doar o dată. Fiind și crețofolină, arătam ca un pudel ciufulit. Altminteri, drăgălaș. Dar perioada mea blondie a fost crunt curmată. (Poveste.) Regimul trecut. Aeroport, zi mare. Venea tata, după luni de absență. Aterizează avionul. Apare, ușor abțiguit din cauza zborului. Dau să-l iau în brațe. El însă se ferește și-o-ntreabă discret pe mama: Auzi, dragă, cine-i gagica? Au trimis-o ăia de la partid? Mă Prună, ți-am făcut confidențe, și tu mă faci de băcănie-n tot cartieru'? Nu mai pupi tu rogodele. (520)

11. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „SC Cabinet Chirurgie Estetica ”Siliconu Vesel” SRL, Piața Obor, pe stânga”

De suntem pirpirii, avem două bețe-nfipte-n mers. Platinate de suntem, ni s-a scurtcircuitat IQ-ul. De-avem unghii lungi, suntem trândave. De suntem înalte, cică la ce cantină mâncăm. De suntem mai împănate, cică mai bine ne sari decât să ne ocolești. De n-avem forme, cică te-nțepi în noi. Cu fuste lungi, suntem Sfânta Filofteia. Cu minijup, pocnitori liber-profesioniste. De n-avem sâni, avem platSus. De avem, sunt fake. Silicoane de Obor, pe stânga. Și când nu mai suntem: ptii, ce minunăție de femeie-a fost. De Mălineanu. (518)

10. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „SC Cabinet Chirurgie Estetică ' Siliconu Vesel' SRL, Piața Obor, pe stânga”(2)

Doamnă, v-am plătit șapte stele, mi-ați dat trei păduchi. Toată agoniseala mea pentru niște silicoane de care s-ar rușina și un felcer din Obor. Am un sân elegant, cu cicatrice fine, și unul vizibil mai mic, ca o clătită mutilată, agățată pe sârmă, la uscat. Și chirurgia asta plastică nu face minuni, mi-ați râs în nas, admirându-vă ostentativ diplomele agățate la vedere. Dar măcar doi sâni de aceeași mărime credeți că face? Bietul Hipocrat, s-a transformat în (H)Ipocrit. Siliconul vesel și cobaiul trist. (515)

9. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „În timpul liber, sunt detectiv particular”

Mi-a dat un plic baban, stropit din belșug cu odicolon. Trăiește-n cocupiscență, mișeii, dă-i în vileag, mi-a trântit-o mangafaua, rânjind a parvenită. Cu state vechi în dramolete de cartier, aflu: pe ea o iubește cineva, ea însă iubește pe altcineva. Altcineva nu o iubește pe ea, căci se gândește numai la cineva. Iar cineva n-o mai iubește pe ea, fiindcă, la rându-i, iubește pe altcineva. Mă las de meserie și m-angajez bocitoare la Eternitatea. Ia-ți, cucoană, filodorma 'napoi. Tragediile astea-s pentru Strofocle. (520)

8. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Un first date dezastruos”

Da, pe OLX. Lumea-și găsește case, eu amant. Cf scumpi? și-a făcut alendelonu` intrarea. Și m-a flatarisit, și m-a zăpăcit. Răvășitorul meu cu inimă zburdalnică, înnebunit după zâmbetul meu angelic din poza de profil. Iar eu m-am topit. Și i-am acceptat invitația la o prăjitură. Până-n 20 de lei. Pizmașelor, ce dacă înfocatul meu Don Juan e mai bătrân decât Tutankhamon, are doar un dinte-n gură și lentile cât popou` borcanului de murături? Și eu am fost Miss Hârtoape. Acu` 50 de ani. Și tata era primar. (509)

7. 500 de caractere și-o poveste. Azi, ”La mare, la soare”

Aruncată-n foc direct din Criogenia, ți se scurge botoxul de sub ochi și hialuronicul din buze. Te uiți cu jind la ăia de-nfulecă hulpav hamsii și guvizi. Dacă bei apă, te umfli ca Vidraru. Vrei să și respiri? Nu poți, costumu-i mai mic cu două numere. Cum ai văzul obturat de borurile cât ozn-urile, te-mpiedici în Lagerfeldșlapi și hait, meduza-i împrăștiată. Pricomidgală incinerată, te ridici ca o zeiță ceva mai împănată și procesezi rapid că nici azi nu dai de-un miliardar să-l faci milionar. (500)

.


”Pricomigdala incinerată” e furată de la mămici Loredana Maria Maxim. : )

6. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „O nuntă cu final neașteptat”

Uite, asta-i tema și n-am muză. Stăncuța mea, cum să n-ai, nu ești tu jorjsandu' familiei, zise el în miserupismu-i futonian, c-așa-s bărbații, dom'le, nu se implică. Da, un jorjsand futil care azi are figurile de pistil în transhumanță. Și-apoi, ce știu eu despre nunți? Sunt doar la a șasea and counting. Încă una și-o să am ochi violeți. Da'-l iert. Furnicu'. Mi-a făcut ciorbiță de perișoare, sărmăluțe și plăcințică cu mere. A dat cu aspiratorul și-a spălat pe jos. Și aragazul. Și cada. A, nu. Futonul e-o canapea. (520)

5. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Cutia cu obiecte pierdute”

Strada cu Acasă-n ea, saboții nătângi și geaca gutuie din vestiar furată. Zecele pentru Mahabharata și Ramayana. Bentițele caraghioase. Materiile al căror tâlc nu-l prea deslușeam. Balul bobocilor. Vacanțele de vară. Bunica, cozonacii ei aburinzi și vorbele usturător de blânde, niciodată răuvoitoare. Teiul ăla ceresc sub care cosea; amândoi, fără pereche. Prieteni de-o viață, pe viață. Un autobuz, un măr și-o mașină de scris, complicii care-au făcut din mine și tine NOI. Toate-s acolo. Pierdute, dar nu uitate. (511)

4. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „A apărut o statuie în fața blocului”

Mai știți părăseala care-mi dă binețe când ies din bloc? Acu’ e platou de filmare pentru o răzmerițeișăn, că-i coproducție. Au împlântat o statuie, ca să aibă ce dărâma, au adus toată cariera de piatră selenară, și-s lărmuitori nevoie mare. Așa că, iacată-mă, cu nasu’ pudrat și cârlionții regulamentari, gata să dau ochii cu lumea, ca o doamnă stiliconată ce mă aflu. Tot mă scol în spasme, ca lady Gaga dupa fugile lui Bach, măcar s-o pun de-un autograf. De la vreun tapițer, dacă Mister Terebentino e not available. (519)

 3. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Am rămas încuiați aici peste noapte”

Eu, el. Și-o telecomandă. Pe-un post, deshumări celebre. Pe altul, unu’ gol-pușcă, sus pe-o ecvestră. Apoi, îps și-un păcat ce-l domolești cu mătănii. Și zbang reclame. Fie-mi cu iertăciune, dar cu pauzele astea nu numai că ai vreme să mergi relaxat la 3,14x2, dar poți găti liniștit trei feluri de mâncare, escalada muntele vrăjit al lui Mann, trage un pui de somn și, dacă ești Speedy Gonzales, îți poți asigura perpetuarea speciei. Dacă ai cu cine. Că lui i s-a tuflit patosul. (484)

2. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Salut, toată lumea. Mă numesc Johnny și sunt”

...mnemonic tăietor de frunze la câini. Eu și școala ne-avem ca șoarecele și pisica. Mi-e o foame de lup, tușesc ca un măgar și, colac peste pupăză, sunt singur cuc. O curcă beată. Dar iau taurul de coarne și pun mâna pe-o carte. Ăsta-s eu, îngraș porcu'-n ajun. Mă uit ca vițelul la poarta nouă, dar cum am făcut-o deja de oaie, zic să nu mai trag mâța de coadă. Nu fac însă din țânțar armăsar și tot sper că până la Paștele cailor trece și sesiunea. Eh, vrabia mălai visează.
Viață de câine. Trecut ca gâsca prin apă. (516)

1. 500 de caractere și-o poveste. Azi, „Salut, toată lumea. Mă numesc Johnny și sunt”

...colecționar de perle. La datorie, ca traducător-interpret la Londra, am întrebat o doamnă cu ce se ocupă. Cu bigishonul, mi-a zis. Adică vindea revista Big Issue pe stradă. O alta mi-a zis că-și întreține copiii cu GPS-uri (vouchere de la medicul de familie, General Practitioner). O alta m-a-ntrebat senină dacă lucrez la Protecția Muncii Copilului, iar când l-am rugat pe-un tânăr, indubitabil convins că el e tăticul englezei, să scrie yes (i grec, e, s), mi-a zis că el nu vorbește grecește. (495)